Acesta a fost ridicată în jurul anului 1770 şi se presupune că a fost construită din lemn cu hramul Sfantului Nicolae. În anul 1790, schitul a fost reconstruit, tot din lemn, dar pe un alt amplasament, locul altarului acestei a doua biserici fiind luat de actualul aghiasmatar al mănăstirii Cheia. Noul lăcaş, cu hramul Adormirea Maicii Domnului era situat, aşa cum aflăm dintr-un hrisov domnesc dat de Alexandru Ipsilanti în anul 1797, “în loc pustiu şi între pietri”, fiind locuit de 19 călugari. Între anii 1832 si 1835, noul schit a ars din temelii, dar au fost salvate icoanele împărăteşti, stranele, sfeşnicele, un antimis, sigiliul din 1832 şi un pristornic sculptat de stareţul Dometie.
Biserica actuală a fost construită din cărămidă între anii 1835-1839 şi pictată de Gheorghe Tattarescu în anul 1837.